luni, 18 iunie 2012

CRANIILE DE CRISTAL

Secretul Craniilor din Cristal

Craniile de cristal au apărut pe piaţa europeană la sfârşitul sec. 19. Un craniu de cristal aparţine British Museum, iar altul se găseşte la Smithsonian Institution din Washington. Ele deţin numeroase particularităţi. Acest mister a făcut obiectul unei anchete pasionante efectuată de doi jurnalişti de la BBC în urmă cu câţiva ani. Probe ştiinţifice şi mărturisiri ale descendenţilor popoarelor amerindiene ne fac să ne întrebăm asupra trecutului omenirii, dar şi a viitorului său. Această poveste stranie ne duce la calendarul Maya şi la această faimoasă dată de 21 decembrie 2012, însă totodată şi la mitica Atlantida.

Sfarsitul lumii va fi evitat prin gasirea a 13 cranii Maya

Conform unei profeţii Maya, craniile le-au fost transmise de atlanţi care le aveau de la Iniţiaţii veniţi din cer. Atunci când vor fi adunate 13 cranii din cristal, ele vor revela secretul vieţii, în 2012 e.n. Conform legendei, ele deţin puteri de divinaţie, de vindecare şi de medium.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici



Mayaşii credeau că aceste cranii deţin informaţii mari despre istoria oamenilor şi a vechilor civilizaţii. Aceste cinci cranii au fost studiate (între altele) în 1996 de British Museum care posedă unul.
În1924, Anne le Guillon Mitchell-Hedges în vârstă de 17 ani şi tatăl său adoptiv, exploratorul englez Frederick Albert Mitchell-Hedges, au descoperit un craniu de cristal în ruinele unui templu din oraşul Maya al “pietrelor căzute” Lubaantun, în Belize. În afara absenţei suturilor craniene, este o reproducere qvasi perfectă a unui craniu uman feminin, cântărind 5 kg şi este compus din două bucăţi, mandibula inferioară ajustându-se exact pe partea superioară.




Craniul posedă proprietăţi optice surprinzătoare: luminat pe deasupra, lumina ţâşneşte prin orbite. Lovit în spate prin razele soarelui, un fascicol luminos intens (susceptibil de a aprinde focul) ţâşneşte din orbite, din nas şi din gură. Enigma pusă de aceste cranii ţine din faptul că, conform experţilor, numai uneltele secolului 20, în special sfredele cu diamant, au putut ataca un material aşa de dur ca cristalul de cuarţ. Ori, craniile autentificate datează dintr-o perioadă foarte anterioară cuceririi spaniole. Se ştie că popoare amerindiene nu foloseau unelte pentru şlefuirea obiectelor lor. Este întreaga problemă pe care o pun oamenii de ştiinţă. O asemenea echipă de la societatea Hewlet-Packard specializată în cristalografie a examinat craniu şi iată care au fost concluziile:
* Este constituit dintr-un cuarţ natural extrem de pur, din dioxid de siliciu “piezo-electric” anisotrop procurându-i o mare stabilitate fizică, chimică şi termică. Posedă o polaritate, reacţionează la lumină şi la electricitate, direct sau prin presiune fizică, axa sa piezo-electrică este verticală şi proprietăţile sale sunt diferite în fiecare direcţie; material folosit ca oscilator sau rezonator, în electronică şi în informatică.
Cele două bucăţi sunt tăiate din acelaşi bloc de cristal de rocă. Conform axei sale de simetrie moleculară, este ceea ce-i conferă aceste surprinzătoare proprietăţi optice. De altfel, nu există nicio urmă de instrument, nici la microscop. Dacă sculptorii ar fi polizat lent şi meticulos obiectul cu mâna cu un amestec de nisip şi apă, le-ar fi trebuit mai multe generaţii de muncitori şi 300 de ani pentru a ajunge la acest rezultat! Fără urmă de uzinare, este imposibil de a data fabricarea sa (nu îmbătrâneşte).
Cu o tehnologie modernă pentru diamant ar trebui un an de muncă pentru a obţine aspectul exterior (dar cu urme de uzinare), cât despre efectele prismatice, reproductibilitatea lor este încă şi mai dificilă.
Craniile de cristal deţin puteri magice care ar permite ridicarea spiritual a oamenilor, producţia spontană de imagini halografice şi zgomote stranii. S-ar părea că craniile de cristal pot să vorbească sau să cânte şi unele ar avea proprietăţi de vindecare şi de prezicere.
În lume există şi alte cranii de cristal, a căror descoperire nu este stabilită. Nick Nocerino, proprietarul unui craniu de cristal botezat Sha-Na-Ra a fondat un institut de cercetare parapsihologică în scopul de a le studia proprietăţile. Jo Ann Parks deţine un craniu botezat Max şi Norma Redo este proprietatea craniului “cu crucea cutiei cu moaşte” (spaniloii au străpuns craniul în scopul de a-i insera o cruce). Smithonian Institute şi British Museum posedă de asemenea un craniu de cristal.
Aceste cinci cranii au fost studiate în 1996 de British Museum, care a ajuns la următoarele concluzii: craniul de la British Museum şi cel de la Smithonian Institute poartă urme de uzinare. Pentru craniul cu crucea cutiei cu moaşte, dinţii au fost retuşaţi astfel încât este evidentă gaura pe care spaniolii au făcut-o pentru a introduce acolo crucea. Pentru celelalte două cranii British Museum refuză de a oferi concluziile sale dar nici nu vrea să spună de ce!
Cu toate astea, au fost transmise oral jurnaliştilor şi proprietarilor craniilor testele.
Craniul de la British Museum comportă urme de disc abraziv. Este deci considerat ca post-columbian. Craniul Sha-Na-Ra de la Smithsonian Institute poartă de asemenea acelaşi gen de urme. Aceste două cranii nu sunt deci vechi şi pot fi considerate ca “falsuri”. Dar craniul zis “cu crucea cutiei cu moaşte” a fost făcut cu mâna. A trebuit să fie tăiat cu ceva timp înainte sau la scurt timp după cucerirea spaniolă. Nimic nu demonstrează că craniul Annei Mitchell-Hedges este un fals. Privind aceste două ultime cranii, purtătorul de cuvânt de la British Museum a declarat: “Mi-e teamă că nu suntem în măsură de a face comentarii despre celelalte două cranii şi echipa a primit consemn de a nu le face, ba chiar neagă că ar fi făcut aceste analize.”


Craniul de cristal al lui Mitchell-Hedges


Acest obiect, tăiat în cuarţ transparent, compus din două părţi articulate, avea practic aceleaşi proprietăţi ca cele ale unui craniu uman. Specialiştii au descoperit că creatorul craniului a neglijat total textura naturală a cuarţului, sculptându-l în pofida regulilor obişnuite. Astfel craniul părea să dispună de un sistem intern elaborat de lentile şi de prisme care permiteau luminii de a se reflecta atunci când trecea prin el. Dar în stare naturală, cristalul nu prezintă asemenea proprietăţi. Deşi mulţi sculptori afirmă că ar putea astăzi să reproducă forma externă a “craniului lui Mitchell-Hedges”, niciunul nu a putut sculpta o piesă capabilă de a recreea straniul fenomen constatat pe piesa originală.




Puterile cristalului de cuarţ
Discul abraziv de bijutier a fost introdus în America de Sud abia după sosirea lui Cristofor Columb în 1492. Cristalul de cuarţ este, după diamant, materia cea mai dură din lume. Este imposibil de a sculpta această materie cu mâna. Conform specialiştilor de la Hewlett Packard, ar fi fost nevoie de un an cu utilaje pentru a sculpta craniul Annei Mitchell-Hedges. În plus, cu uneltele noastre, o piesă la fel de precisă şi de fragilă s-ar fi sfărmat sub efectele vibraţiilor şi a căldurii. Cristalul de cuarţ face parte astăzi din viaţa noastră. Inima calculatoarelor noastre, sau orice informaţie care este stocată, este un grăunte mic de cristal de siliciu. Acesta foloseşte proprietăţile unice ale cristalului pentru a stoca informaţia.
Conform mayaşilor, craniile de cristal ar fi calculatoarele antice. Ele ar conţine informaţii importante asupra originilor omenirii şi a destinului său. Cristalul de cuarţ este de scurt timp în fruntea progresului ştiinţific: instrumentaţie de măsură, telecomunicaţii, sistem radar şi sonar. De ce craniile au fost şlefuite precis în acest tip de cuarţ? Civilizaţiile considerate ca “primitive” aveau cunoştinţe pe care le posedăm doar de cel puţin 100 de ani?

Mayaşii, aztecii şi atlanţii
Conform legendei maya, itzas, veniţi din Antlantida, au adus craniile cu ei. Atlantida se zice “Atlantiha” în limba maya. Ea a făcut întotdeauna parte din din tradiţia orală a popoarelor amerindiene. La Tula, o metropolă a taltecilor, veche de peste 1000 de ani, există un templu numit “Templul atlanţilor.” În spatele acestui templu, există zidul şarpelui, care este ornamentat cu bazoreliefuri. Ele reprezintă o serie de şerpi cu un craniu uman în locul capului. Arheologii sunt perplecşi, deoarece această construcţie este dedicată “atlanţilor.” Acest templu stabileşte un raport între un misterios grup de fiinţe desemnate sub numele de atlanţi şi imaginea craniului uman.
Preoţii mayaşi foloseau craniile în timpul ceremoniilor a căror semnificaţie ne scapă. În acest timp, craniile de cristal “antentificate” sunt din punct de vedere anatomic perfecte. Cel al lui Mitchell posedă un maxilar articulat de unde porecla lui dată de popoarele amerindiene de “craniile care vorbesc” şi “craniile care cântă”. Conform lor, preoţii mayaşi foloseau craniile pentru a prevede viitorul făcându-le să vorbească.

Mesajul craniilor
La început, existau 12 lumi unde era prezentă viaţa umană. Terra era numită “planeta copiilor”. Celelalte 11 lumi au adunat cunoştinţele lor într-un fel de calculator holografic, craniile de cristal. Aceşti “bătrâni” au adus aceste cranii pe planeta noastră şi le-au dat în dar oamenilor. Apoi i-au ajutat să construiască patru mari civilizaţii: Lemuria, Mu, Mieyhun şi Atlantida. Cele 13 cranii erau conservate într-o piramidă numită Arca. Au existat mai multe civilizaţii care au păzit-o: olmecii, apoi mayaşii şi aztecii. Dar aceştia din urmă au făcut-o prost...
Craniile au fost împrăştiate de preoţii azteci după cucerirea spaniolă. Trebuiau să rămână separate căci puterea lor colectivă era prea puternică pentru a fi folosită cu inteligenţă de către om. Mesajul craniilor este de actualitate. Dacă omul continuă să ia din Terra fără a-i da nimic în schimb, a patra lume sau al cincelea soare, care va trebui să ia sfârşit la 21 decembrie 2012, va fi ultima...

Revelaţia iminentă a secretului Sfinxului: craniul de cristal akhashic
Conform Barbarei Marciniak, autoarea cărţii “Mesagerii Începutului”, “Familia de Lumină” şi a unui canal TV celebru în SUA, la Gizeh s-ar fi scos la lumina zilei un sit arheologic în 2001, apoi a fost imediat clasificat strict secret şi înconjurat de un perimetru de securitate de armata egipteană datorită presiunii CIA. Acest sit ar aduce într-adevăr probe zdrobitoare, nu doar despre existenţa Atlantidei cât despre motivele sfârşitului tragic al civilizaţiei atlante.
Edgar Cayce a fost primul care a revelat existenţa în Egipt a acestei săli de arhive secrete şi de a anunţa descoperirea ei în epoca noastră. Din 1933, el chiar a dat sub viziunea unui mediu o descriere precisă a amplasamentului:
“În pământ egiptean, într-un loc unde se pătrunde plecând de la laba dreaptă a Sfinxului, se găseşte sala de arhive a omenirii. Aceste arhive sunt de la începutul timpurilor când spiritul a prins formă şi a început să coboare pe acest pământ. Ele cuprind istoria tuturor naţiunilor Terrei, istoria distrugerii finale a Atlantidei şi istoria construirii Piramidei Iniţerii, cu numele indivizilor, locurile, cu datele şi timpurile când aceste arhive vor fi din nou deschise...
Căci înaintea schimbării epocii (n.red. - înaintea trecerii în Era Vărsătorului) adevărul va fi revelat. Se vor regăsi aceste documente. Dar nu se va putea pătrunde în sălile subterane, plecând de la laba dreaptă a Sfinxului, decât atunci când timpurile vor fi împlinite şi când schimbările vor fi împlinite în această fază a existenţei umane.”
Sub o formă puţin diferită, aceiaşi profeţie a fost confirmată treizeci de ani mai târziu, într-o mănăstire din Tibet, lui Andrew Tomas prin aceea că teosefii au căpătat obiceiul de a-l desemna sun numele de Maestru Tibetan. Maestru D.K. a anunţat aici venirea, în epoca noastră, a unei Ere mai bune pe care el a numit-o “Ciclul lui Tara” cu “Semnul Inimii” drept emblemă, o Vârstă unde întreaga omenire trebuie să se adune în jurul ideii de Fraternitate.
După ce a sfătuit pe fiecare să se pregătească pentru marile bulversări, să-şi aleagă clar câmpul său între Lumină şi Tenebre, Fraternitate şi Egoism, şi să se angajeze în lupta pe care o va presupune acest eveniment, a dăugat:
“ ... Paznici iscusiţi culturali ai civilizaţiilor dispărute, Vom deschide pivniţele secrete din Egipt şi vom demonstra existenţa, într-un trecut îndepărtat, a unei ştiinţe şi a unei tehnologii înalt avansate. Pe ecranele televizoarelor lor, spectatorii vor putea contempla strălucitele realizări ale anticei Atlantida. Vor înţelege că vor risca să suporte aceaşi distrugere. Deîndată ce Sfinxul de la Giseh îşi va lansa avertismentul, fiţi pregătiţi la lucruri mari!” (Le Maître Tibetain - Tashi Lhumpo, 1996).
S-au scurs din nou 30 de ani după această profeţie, până în ziua de Paşte 2000 când Monique Mathieu a canalizat la rândul său următoarea viziune:
“ ... Am în faţa mea un craniu de cristal. Îmi vorbeşte şi-mi spune: Pe Terra, eu reprezint ceea ce voi aţi putea numi toate legile spirituale, toate legile care fac ca omul să poată trăi din plin viaţa sa, nu pur şi simplu alături de fraţii săi oamenii, că în conştiinţa Unităţii perfecte cu toată viaţa pe această lume şi în exteriorul acestei lumi. El mi-a spus: Sunt pe punctul de a mă găsi în Egipt, ţară atât de dragă inimii acestui canal care se exprimă. Momentul a venit, mă voi revela în acelaşi timp cu toate aceste unelte minunate care au fost implantate pe această lume, voi revela puterea mea fiinţelor umane, celor care vor fi în acel moment acolo în măsură nu doar de a mă înţelege, ci de asemenea de a pune în aplicare imensa cunoştinţă care se găseşte în mine ...”
Barbara Marciniak şi Anne Givandan au confirmat recent descoperirea la Gizeh a probei existenţei Atlantidei (conform Anne Givandan - Alianţa şi Barbara Marciniak - Pleialian Sessions).
Astfel a fost indentificată o sală secretă. Ea ar putea adăposti al 13-lea craniu de cristal: legat la memoria celorlalte 12, acest craniu ar conţine arhive relatând în detaliu toată istoria civilizaţiei atlante, de la crearea sa, la apogeul său, apoi la decadenţa şi căderea sa. Această memorie va aduce proba de necontestat a superiorităţii tehnologice a acestei civilizaţii faţă de a noastră, şi ea va permite de a stabili într-o manieră precisă că din cauza orgoliului atlanţilor şi a transgresiunii lor progresive de la Legea Dragostei, continentul lor a fost în sfârşit înghiţit într-un cataclism terifiant. Craniul va aduce de asemenea proba că zeii din pantheonul egiptean nu erau “divinităţi”, în sensul în care îl înţeleg în general oamenii de ştiinţă din zilele noastre, ci trimişi din Orion, veniţi să-l iniţieze pe Thot la religia solară şi să-i transmită cheile antigravitaţiei şi ale dematerializării/materializării în vederea edificării piramidelor. Se pare că egiptenii au fost în contact cu numeroase civilizaţii extraterestre. Iniţierile care aveau loc în Marea Piramidă deschideau neofitului accesul la multidimensionalitate şi la lumile din alte spaţii.
În cursul ultimilor 10 ani, s-au descoperit, în America Centrală, mai multe cranii de cristal, după câte se pare sculptate în epoca precolumbiană de oameni posedând mijloace tehnologice “imposibile” în acele timpuri.
Acei medium care au avut ocazia de a lucra cu aceste cranii de cristal vechi, afirmă că au simţit o puternică energie emanând din el. Mai mulţi dintre ei chiar au spus, graţie vizualizărilor psihice povestea completă a civilizaţiilor care au posedat aceste cranii. Problema este că aceste viziuni nu concordă între ele!
La rândul lor, un mare număr de observatori cred că craniile de cristal antice au proprietăţi care le depăşesc de departe pe cele ale unei bucăţi ce cuarţ obişnuit. De exemplu, atunci când se proiectează imagini în faţa unei asistenţe stufoase, anumiţi spectatori văd distinct forme desenându-se în interiorul cuarţului. Reprezentările “holografice” a cărei origine a fost dezbătută de mai mulţi cercetători. În plus, Browe crede că pe o fotografie a craniului lui Mitchell - Hedges, se distinge clar profilul unui OZN. Simplă iluzie de oblică?
Puterea curativă pare să fie de asemenea o înzestrare a acestor cranii, se spune. Anne Mitchell - Hedges a povestit că a primit mai multe scrisori de la persoane care îi spuneau că se simţeau mult mai bine după ce au văzut că obiectul le-a permis de a deveni sănătoase, asta în timp ce erau atinse de boli incurabile.
Lui Joke Van Dieten i s-a diagnosticat o tumoare cerebrală importantă cu puţin timp ca ea să-şi achiziţioneze craniul de cristal. Medicii săi credeau că după două operaţii la creier, în cel mai bun din cazuri, va rămâne cu o paralizie serioasă. Câteva zile după ultima operaţie, Joke a părăsit spitalul unde nu s-a mai reîntors niciodată. Este convinsă, astăzi, că craniul a intrat în viaţa sa pentru a o ajuta să treacă peste acest moment dificil. De fapt, atunci când se odihnea în Elveţia, infirmiera care o îngrijea, a zărit o formă în interiorul craniului de cristal, situată în locul corespunzând amplasamentului tumorii lui Joke, ca şi cum răul fusese absorbit de cristal.
În 1990, canadianca Carole Wilson a primit următorul mesaj, chiar după ce a captat energia craniului Annei Mitchell - Hedges: “Căutaţi să cunoaşteţi originile acestui receptacul pe care voi îl numiţi <craniu de cristal>... Vă voi spune că a fost lucrat acum numeroşi mii de ani de fiinţele unei inteligenţe superioare... A fost format de o civilizaţie care a precedat-o pe cle care le numiţi <maya>. După numeroase opinii, nivelul nostru de civilizaţie era, <în epocă> cum ziceţi voi, foarte în avans faţă de cea care o aveţi azi... Acest receptacul conţine spiritele multora şi spiritele unuia singur... Nu a fost făcut prin mijloace pe care voi le numiţi <materiale>. A fost turnat în forma sa prezentă prin gândire. Gândurile şi cunoaşterea sunt cristalizate în acest receptacul... Acest receptacul este cristalizat prin mijlocul gândirii... Astfel informaţia a fost cristalizată în acest receptacul... Am plasat o formă de gândire în limbaj pur în acest craniu...
O mare parte din lumea pe care am creat-o, am creat-o cu Spiritul. Spiritul crează materia. Veţi înţelege asta şi tehnologia cristalului va fi oferită în cele mai ample detalii celor care o înţeleg... căci cristalul este o substanţă vie şi se poate infuza Spiritul în materie...
Căutaţi informaţii despre celelalte receptacule ale Spiritului... Vor fi descoperite şi alte receptacule... căci sunt mai multe... căci nu a fost dată întreaga cunoaştere unui singur om şi unui singur Spirit. Fiecare din receptacule conţine informaţie despre locul unde sunt celelalte...”
Omul are vreun viitor?

Trebuie să respingem în bloc această poveste pe care indienii o consideră sacră? British Museum a refuzat de a dezvălui rezultatele testelor pentru că oamenii de ştiinţă au fost înspăimântaţi de ceea ce au descoperit? Este dificil de spus de ce această instituţie foarte serioasă refuză de a face publice analizele sale. Este însă sigur că craniile de cristal au fost fabricate printr-o tehnologie avansată. Dar este vorba de o tehnologie extraterestră? Aceste cranii de cristal sunt un ansamblu de înregistrări care arată cum este legată Terra de alte corpuri din Univers şi care ne arată calea pe care trebuie să o atingem pentru o inteligenţă uriaşă?         http://secretenetwork.blogspot.ro/2013/02/craniile-de-cristal.html

Sfarsitul lumii va fi evitat prin gasirea a 13 cranii Maya


S-a scris mult despre profetiile Maya legate de sfarsitul lumii in 21.12.2012. Chiar in aceasta zi, se sfarseste calendarul lor, vechi de 5.000 de ani.
Potrivit acestor reprezentanti ai civilizatiei antice, catastrofa ar putea fi evitata cu ajutorul unor artefacte misterioase lasate de extraterestri in diverse colturi ale lumii, conform teenproblem.net

Astfel, de la sfarsitul secolului al IX-lea, in diferite parti ale lumii, oamenii au inceput sa gaseasca cranii artificiale care au capatat numele generic de "cristale". Lucrul comun al acestora este ca tehnologia folosita la crearea lor este necunoscuta stiintei moderne. Conform civilizatiei Maya, aceste artefacte ar putea fi gasite atunci cand oamenii vor fi pregatiti sa accepte profetiile ascunse in aceste cranii.

In anul 1927, arheologul englez Frederick Mitchell-Hedges a gasit faimosul "craniu al destinului" cunoscut si sub numele de "craniul Mitchell-Hedges". A devenit clar ca descoperirea acestor cranii nu este intamplatoare, iar originea lor este destul de misterioasa, facand ca legendele antice sa nu fie ignorate.

A exisat, insa, si o varianta mai optimista. Potrivit acesteia, mayasii nu au prezis sfarsitul lumii, ci au fost siguri ca pe 21-12-2012 se va intampla ceva care va schimba viata oamenilor, un eveniment care ar putea duce la o regandire a ordinii mondiale. Ar putea avea loc si o descoperire care va deschide calea omenirii catre misterele Universului.

Nu exista nicio indoiala asupra craniilor de cristal, insa oamenii de stiinta nu au cazut inca de acord asupra anilor in care au fost confectionate. Mitchell-Hedges a estimat ca descoperirea sa dateaza de acum 1600 de ani. Alti experti cred ca ar fi putut fi executat acum 10.000 de ani. Urmasii actuali ai mayasilor sustin ca acest craniu ar avea o vechime de 100.000 de ani. Iar acest lucru, deja, inseamna ca nu ar fi putut fi creatia mainilor mayase, a caror civilizatie a disparut in prima jumatate a mileniului al doilea, dupa ce a supravietuit 3500 de ani.

Varsta unui alt craniu de cristal , "Boban", este aproximata la 500 de ani. Craniul "Maxx", conform cercetatorilor, a fost confectionat acum 700 de ani. Craniile de cristal nu prezinta nici un semn de prelucrare mecanica. Daca a fost folosit laserul? Dar de unde laser la indieni?

Daca, totusi, este acceptata ideea ca aceste cranii au fost create cu ajutorul laserului, atunci trebuie sa acceptam si ideea ca civilizatia Maya a luat contact cu extraterestrii. Este ciudat ca oamenii care au luat contact cu craniul Mitchell-Hedges au avut manifestari ciudate: unii au cazut intr-o depresie profunda, in timp ce altii au capatat adevarate stari de euforie.

Recent, oamenii de stiinta de la Institutul Smithsonian au facut anumite conexiuni, plecand de la constatarea ca in cipurile calculatoarelor se folosesc cristale de quartz . Ele sunt microscopice, dar pot retine multi GB de informatie. Cata informatie se poate aduna intr-un cristal care cantareste cinci kilograme? Pot fi craniile artificiale niste calculatoare extraterestre?

Conform unei legende Maya, craniile sunt in numar de 13. Unul este central, iar celelelate, 12, il inconjoara formand o sfera.

Putem crede sau nu in aceste legende, insa este o realitate faptul ca aceste cranii au fost gasite in ultimii 100 de ani. De ce nu au fost gasite mai devreme? Poate, pentru ca nu sosise momentul potrivit?

Pana in prezent s-au gasit 8 cranii de cristal. Ultimul a fost gasit in anul 1996. Conform legendei Maya, oamenii trebuie sa le gaseseasca si pe celelate 5. Daca ele vor fi gasite pana la 21 decembrie 2012, umanitatea va evita probabil o catastrofa. Vom reusi?  http://www.ziare.com/


Majoritatea oamenilor de stiinta si arheologilor contemporani considera ca civilizatia si tehnologia moderna reprezinta cele mai avansate sisteme pe care le-a avut vreodata Pamantul nostru. Cu toate acestea, in istoria consemnata au fost multe descoperiri derutante de vestigii, monumente si modele neobisnuite, lasate de antici. Cateva dintre ele au fost numite Minunile Lumii Antice. Dar perspectiva noastra moderna, stiintifica, nu ne-a permis sa intelegem complet scopul multora dintre aceste descoperiri stravechi.
Ganditi-va la piramide sau la Stonehenge. Sau la neobisnuita descoperire a desenelor trasate pe pamant si care se disting numai din aer, din America (liniile de la Nazca) si din Anglia (Calul Gigantic). Aceste vestigii ezoterice ale inaintasilor nostri pun sub semnul intrebarii credinta in propriul nostru progres neintrerupt. Insa noi credem ca subiectul acestei carti, Craniile de Cristal, ofera o si mai mare provocare pentru orice teorie a progresului linear.


 DAR CE SUNT, DE FAPT, "CRANIILE DE CRISTAL"? S-a cazut de acord ca un Craniu de Cristal este un craniu de forma umana realizat din diferite tipuri de cristal de cuart. Craniile de Cristal despre care vom vorbi in aceasta carte sunt acele cranii vechi care au aproximativ marimea propriului nostru craniu si care au fost descoperite printre ruinele antice. Totusi, numeroase cranii mici au fost gasite in aceleasi locuri sau in locuri similare, clasate dupa marime, de la o bucata mare de marmura pana la o minge de softball (n. tr.: Un fel de baseball, dar cu o minge mai mare si mai moale). Aceste cranii mai mici nu poseda energia, puterea sau aerul mistic al celor mari.

PARE SA EXISTE UN MOTIV SPECIAL PENTRU CARE CRISTALUL DE CUART A FOST ALES drept material al craniilor. Intr-adevar, nu este o substanta usor de taiat sau de modelat intr-o forma. Iar daca sculptorul nu este atent, o taietura nepotrivita poate distruge cristalul. Probabil a fost ales cuartul prin recunoasterea unor alte proprietati fizice puternice care, pe rand, ajuta la catalizarea constiintei de sine.

Pentru a le da o imagine mai completa acelora dintre voi nefamiliarizati cu cristalul de cuart, le-am oferit un scurt eseu in Anexa. Daca aceasta este prima voastra initiere in Craniile de Cristal  sau cristale, ar putea fi o idee buna sa incepeti lectura de acolo. Deocamdata, va prezentam cateva idei incintante despre posibilitatile pe care le ofera cristalele pentru umanitate.
Astazi, una din utilizarile predominante ale cristalelor de cuart este la dispozitivele si aparatele electronice moderne. De fapt, la industria computerelor se adauga progresele majore din industriile video, film si audio, care utilizeaza amplificarea si abilitatile rezonatoare stabile ale cuartului. In mod similar, cuartul poate lucra cu sistemul energetic al corpului uman, pentru a amplifica capacitatile de vindecare ale cuiva sau pentru a extinde constienta psihica. Aceasta energie subtila este pusa in evidenta prin fotografia Kirlian, care inregistreaza energia electromagnetica ce emana de la fiintele vii. Acum sute de ani, orientalii au dezvoltat sisteme eficiente de vindecare, cunoscute ca acupunctura si acupresura, in care ei au cartografiat un sistem al meridianelor energetice care strabat tot corpul uman. In plus, exista chiar relatari despre unele asa-numite triburi primitive din Africa si Australia, care utilizeaza astazi cristalele in mod similar pentru vindecarea si diagnosticarea bolii. Chiar si asa, exista inca o mare controversa in jurul efectelor benefice ale cristalului de cuart asupra corpului uman, caci majoritatea oamenilor de stiinta si medicilor nu sunt de acord cu vindecatorii orientati holistic, spiritual.

Astazi se scriu numeroase carti despre cristale si capacitatea lor de a fi programate de mintea umana [Vezi Anexa A pentru o lista a cartilor despre cristale]. Aceasta programare poate include un intreg domeniu de afirmatii, cum ar fi imbunatatirea conditiilor de viata, cresterea prosperitatii, a claritatii mintii, a pacii si a armoniei in lume.
In sfarsit, cristalul de cuart are abilitatea de a inregistra nu numai ganduri si energii, ci si impresii vizuale, asa cum veti vedea in unele din imaginile Craniilor de Cristal incluse in aceasta carte. Craniile  lucreaza asemenea unei videocamere, iar prin cateva procese de activare ele sunt capabile sa redea aceste imagini.

DEOCAMDATA, INTRE CRANIILE ANTICE CUNOSCUTE IN MOD PUBLIC, exista trei tipuri de cuart care alcatuiesc structura lor fizica. Primul si cel mai obisnuit este cristalul de cuart clar. Cateva din Craniile de Cristal sunt din ametist (un cuart purpuriu), iar unul este compus din cuart trandafiriu (un cuart roz). Pana acum, toate Craniile de Cristal au fost descoperite printre ruinele antice din Mexic, America Centrala sau de Sud. Simbolul Craniilor trebuie sa fi avut un impact semnificativ asupra acelor culturi, deoarece indigenii continua sa sculpteze, in diferite materiale, replici si miniaturi ale craniilor antice.

Pe masura ce veti aprofunda materialul acestei carti, veti vedea din colectia noastra de fotografii cat de diferite sunt Craniile de Cristal sculptate astazi, de cele antice. Totusi, asta nu ilustreaza nici pe departe diferentele care apar atunci cand ne referim la ciudatele si inexplicabilele fenomene petrecute in jurul catorva din Craniile de Cristal antice.

MULTI OAMENI CRED CA EXISTA UN SINGUR CRANIU DE CRISTAL, faimosul craniu Mitchell-Hedges. In mass-media s-au publicat de multe ori fotografii ale lui. El este subiectul central a doua carti anterioare care sunt dedicate exclusiv Craniilor de Cristal. Si acesta este craniul cel mai cunoscut publicului din intreaga lume.
Este singurul Craniu de Cristal cunoscut care nu este detinut de un muzeu sau de un colectionar particular. Posesorii (mai intai faimosul explorator F. A. Mitchell-Hedges, si ulterior, fiica sa adoptiva, Anna) au permis cercetarea stiintifica a craniului, precum si expunerea lui publica. Persoanele particulare au avut posibilitatea sa fixeze o intalnire cu Anna Mitchell-Hedges pentru a vedea craniul in casa ei.

Alta cauza a faimei sale, credem noi, consta in faptul ca este o replica foarte fidela a unui craniu uman. Are chiar mandibula detasabila. Desi exista puncte delicate de discutie in legatura cu acest fapt in interiorul comunitatii crescande de cercetare a Craniilor de Cristal, Craniul Mitchell-Hedges este o lucrare de arta incredibila, pe care nici unul dintre sculptorii moderni nu a fost in stare sa o imite.

EXISTA ALTE CATEVA CRANII DE CRISTAL PE CARE LE VOM MENTIONA PE SCURT. Informatii mai detaliate despre fiecare craniu sunt date in Cap. 1. Celelalte doua cranii care sunt disponibile pentru public sunt numite Craniile Aztece (desi arheologii nu stiu cu siguranta daca ele sunt creatii aztece), si ele apartin Muzeului Britanic al Omului [British Museum of Man], din Londra, Anglia si Muzeului Trocadero din Paris, Franta. Amandoua craniile sunt transparente, dar nu au nici claritatea cristalului Mitchell-Hedges, nici compatibilitatea de marime si forma cu craniul uman.

Alte doua Cranii de Cristal care au venit in atentia autorilor si a celor care au contribuit la scrierea acestei carti, sunt Craniul de Ametist si Craniul Maya (un alt craniu clar). Craniul Maya a primit acest nume pe baza cercetarilor extensive ale lui F. R. 'Nick' Nocerino timp de 4 luni in perioada 1979/1980. Aceste doua cranii au fost aduse in S.U.A. din Mexic. Nici ele nu sunt la fel de clare sau precise cum este  Craniul Mitchell-Hedges. Cititorul va gasi imagini ale majoritatii craniilor in colectia de fotografii.
Cateva dintre celelalte cranii care vor fi analizate, au fost intalnite de dl. Nocerino in numeroasele lui calatorii. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, el a avut o scurta ocazie de a vedea in Franta un alt craniu clar, proprietatea unei societati secrete. Ei numeau craniul Sangele lui Christ ("The Blood of Christ"). De asemenea, la cativa ani dupa razboi, el a vazut langa granita dintre Guatemala si Honduras, un alt craniu realizat din cuart trandafiriu, cu mandibula mobila. Era la fel de perfect ca si Craniul  Mitchell-Hedges (desi putin mai mare) si bine pazit de localnicii de origine mayasa. Nick va prezenta un alt craniu din ametist descoperit langa San Jose, Mexic, mai mic decat cel mentionat anterior. Pe langa acestea, exista zvonuri despre alte trei sau patru Cranii de Cristal cunoscute, dar deocamdata nu detinem informatii satisfacatoare pentru a le prezenta.


SCOPUL NOSTRU IN ACEASTA CARTE ESTE ACELA DE A OFERI NOI INFORMATII despre Craniile de Cristal. La ora actuala, desi in diferite publicatii au aparut un numar de articole despre ele [Vezi Registrul Surselor de informare din Anexa D], informatia oferita nu este deloc vasta. Noi consideram ca aceasta se datoreaza oamenilor nostri de stiinta si arheologilor, care nu sunt siguri ce sa creada despre ele. Originile Craniilor de Cristal si procedurile prin care au fost create nu puteau fi decat banuite. Desigur, exista numeroase teorii, multe din ele vi le vom prezenta in aceasta carte, dar nimeni nu este prea sigur care este corecta.
Una din etichetele care a fost aplicata oricarui Craniu de Cristal, dar mai intai celui mai binecunoscut, Craniul Mitchell-Hedges, este Craniul Sortii ("The Skull of Doom"). Dupa cercetarile si descoperirile noastre, nu suntem de acord cu aceasta notiune. Simtim ca problema principala se datoreaza unei intelegeri gresite a Craniilor de Cristal, deoarece ele nu se conformeaza teoriilor stiintifice standard.

Se pare ca adesea ceea ce omenirea nu intelege este privit ca un semn sau un obiect rau. Totusi, daca cineva se deschide posibilitatilor psihice si investigatiilor parapsihologice, rezultatul consta in mult mai multe raspunsuri posibile. Credem ca teama de Craniile de Cristal provine dintr-o neacceptare a utilizarii capacitatilor intuitive de investigatie. Si exact aceasta frica alimenteaza o astfel de faima a "Craniilor Sortii". Noi credem ca initial Craniile de Cristal aveau un scop benefic sau constructiv pentru civilizatiile care le creasera si le utilizau. Dupa sute sau mii de ani, adevaratul tel al craniilor a fost pierdut si au inceput a fi intrebuintate pentru exercitarea puterii asupra maselor.
Pentru coautorii si colaboratorii acestei carti, Craniile de Cristal sunt un simbol al vietii. Ele sunt unul din multele simboluri tangibile care demonstreaza ca profetiile unei Ere de Aur se manifesta in lumea noastra. Pe masura ce descifram secretele si cunoasterea dinlauntrul acestor vase de cristal, simtim tot mai mult ca putem dobandi adevarata intelegere a Craniilor de Cristal. Ele vor fi privite ca unul dintre cele mai puternice instrumente ale anticilor, care astazi ne pot ajuta sa inlaturam marile framantari din lumea noastra.


CAND VORBIM ASTAZI DE UTILIZAREA TEHNICILOR PSIHICE PENTRU A PATRUNDE in interiorul Craniilor de Cristal, apelam la indulgenta cititorului. Asa cum am afirmat mai devreme, in afara de faptul ca suntem incapabili, chiar cu tehnologia noastra moderna, sa reproducem exact cateva dintre craniile cele mai fin modelate, suntem de asemenea incapabili sa le datam, deoarece metoda curenta de datare a timpului utilizand testarea cu C-14, nu este eficienta pentru materiale strict anorganice. Astfel, singura cale de a estima varsta Craniilor de Cristal, sau a civilizatiilor posibile care le-au creat si au lucrat cu ele, este prin utilizarea psihometriei. Acesta este un proces in care un individ sensibilizat psihic "citeste" energiile psihice sau vibratiile care sunt asociate cu un obiect. Unii dintre acesti senzitivi au nevoie sa atinga fizic Craniile de Cristal sau sa se afle in prezenta lor, in timp ce altii considera ca au o legatura mentala cu ele. Desigur, informatia obtinuta pe aceasta cale nu poate fi intotdeauna urmarita sau verificata experimental, dar readuce in atentie directii si teorii noi.

Un exemplu bun al deschiderii spre o abordare parapsihologica este prezentat in cartea lui Richard Garvin despre Craniile de Cristal. Frank Dorland era unul dintre principalii cercetatori citati destul de des in cartea lui Garvin. Dl. Dorland a incercat pe orice cale posibila sa stea departe de un studiu de natura psihica, dar erau prea multe fenomene inexplicabile pentru el pentru a fi doar un cercetator stiintific traditional si conventional.

IN OCTOMBRIE 1970, FRANK DORLAND A ADUS CRANIUL MITCHELL-HEDGES la firma Hewlett-Packard din Santa Clara, California, pentru analize stiintifice extinse. Hewlett-Packard are unul dintre cele mai sofisticate laboratoare de cercetare a cristalului. Rezumand relatarile din cartea lui Garvin, cercetarile lor afirmau ca acest Craniu de Cristal ar fi realmente imposibil de reprodus. In urma testelor lor, craniul s-a dovedit a avea un complicat mecanism interior de prisme si lentile care ar refracta si reflecta lumina proiectata asupra Craniului de Cristal in anumite feluri. Acest sistem de lentile demonstreaza o competenta tehnica ce doar de curand a fost realizata (va rog sa notati ca acest craniu a fost gasit in 1924, cand nu existau nici computere, nici lasere). Proiectand lumina polarizata asupra craniului in timp ce era imbaiat intr-o solutie de benzil-alcool, ei au descoperit ca indiferent cine sculptase sau realizase craniul, neglijase complet axa naturala a cristalului insusi (cristalul ar fi trebuit sa se sfarame).

Un alt detaliu care ne-a pus in mare incurcatura era faptul ca indiferent la ce temperatura supuneau cercetatorii Craniul Mitchell-Hedges, acesta ramanea intotdeauna la 70 grade Fahrenheit (21,1° Celsius). Toate aceste descoperiri erau atat de uimitoare, incat unul dintre cristalografii de la Hewlett-Packard a fost citat spunand: "Blestematul asta de lucru, pur si simplu nici nu ar trebui sa existe!"

UN ALT FENOMEN CORELAT CU CRANIILE de CRISTAL este abilitatea lor de a proiecta imagini holografice chiar inlauntrul craniului. Aceste imagini pot fi vazute de multi cu ochii lor fizici. Procesul de cautare a imaginilor in craniu este numit "scrutare". In numeroasele prelegeri despre Craniile de Cristal pe care le-au sustinut coautorii, multi participanti au relatat ca vad imagini in diapozitivele cu cranii care erau proiectate. Si in cartea lui Garvin, Frank Dorland vorbea despre imagini pe care le vazuse (Pentru mai multe informatii, vezi Anexa B) si despre felul cum craniul se schimba vizibil la forma si culoare. Aceasta este expusa iarasi in mod clar in fotografiile si diapozitivele inregistrate prin cercetarea puternica efectuata de catre coautorul F. R. 'Nick' Nocerino si echipa lui de asistenti (care o includea si pe Sandra Bowen), in timpul a trei saptamani de lucru intensiv cu Craniul Mitchell-Hedges, in Canada, acasa la d-na Mitchell-Hedges, precum si in timpul celor patru luni de cercetare a Craniului Maya de catre  Nick.

Am auzit relatari despre vindecarile primite de oamenii care au venit sa vada Craniul Mitchell-Hedges, si care au scris Annei Mitchell-Hedges despre experientele lor. Alt colaborator la cartea noastra, Steve Mehler, a avut Craniul de Ametist si Craniul Maya in casa lui pentru cateva zile. El invitase pe multi oameni sa-l viziteze. Multi oameni care au stat cu Craniile de Cristal raportasera fie un fel de vindecare, fie o crestere a abilitatilor lor psihice. De fapt, nu am intalnit pe nimeni care sa nu experimenteze vreun efect atunci cand venea in contact cu anticul Craniu de Cristal.
Prietena si colaboratoarea noastra la cateva dintre fotografiile Craniului Britanic, Lois Julien ne spusese o poveste interesanta auzita de ea in timp ce vizita British Museum. Unul din gardieni o informase ca ingrijitorii raportasera ca au vazut craniul miscandu-se singur in caseta lui in timpul noptii, si ca auzisera sunete ciudate venind dinspre craniu. Deci apare intrebarea: Cu ce anume avem de-a face in cazul acestor Cranii de Cristal?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare nu avem alta alegere decat sa privim aspectele  spirituale sau psihice ale Craniilor de Cristal! Daca cititorul doreste sa aprecieze aceasta carte, trebuie sa-i cerem deschiderea catre acest domeniu de studiu. Credem ca este chiar imposibil sa incepi sa intelegi ce anume este un Craniu de Cristal, fara a lua in considerare aspectele metafizice. Astazi constatam ca stiinta si religia (sau conceptele spirituale) incep sa se imbine pentru a deveni un singur domeniu. De asemenea, in toata lumea, oamenii se trezesc sau devin interesati de aspectul spiritual al fiintei lor, simtind ca acesta este la fel de real ca orice altceva si chiar ca spiritul lor poate exista in alta dimensiune pe care simturile fizice nu o mai detecteaza. S-a prezis de mult timp ca in ultima parte a Secolului XX, omenirea va fi mai interesata de spiritualitate sau de metafizica.



„Omul din Petralona” – craniul vechi de 700.000 de ani care contrazice teoria evoluţionistă a „originii africane” a omului modern


fotografie sugestivă preluată de contul de wikipedia. https://en.wikipedia.org/wiki/Petralona_cave

În 1959, într-o zonă numită Halkidiki, din Petralona – nordul Greciei, un cioban a găsit într-o peșteră ceva extrem de surprinzător. Într-unul dintre pereții peșterii era „încorporat” un craniu uman, alături de mai multe unelte din os și fire de păr de animal. Autoritățile din Petralona au trimis craniul spre examinare către experții Universitătii Salonic din Grecia, cu acordul de a înapoi neobișnuita descoperire pentru a fi expusă într-un muzeu din zonă, însă lucrul acesta nu s-a întâmplat nici până astăzi, craniul fiind investigat și văzut de foarte puțini oameni. Unul dintre cei care au avut prilejul de a studia craniul este și Dr. Aris Poulianos, membru al Uniunii Internaţionale pentru Ştiinţe Antropologice şi Etnologice (UISAE) din cadrul UNESCO.

În urma datării vechimii, s-a stabilit faptul că „Omul din Petralona”, Archanthropus Petralona, ar avea o vârstă de cel puțin 700.000 de ani, ceea ce îl face cel mai vechi europeoid uman (care prezintă trăsături europene). Cercetarea doctorului Poulianos a arătat că „Omul Petralona” a evoluat separat în Europa și nu a avut un strămoș venit de pe continentul african. Cercetarea grecilor este confirmată și de studiile efectuate peste ocean de experți din SUA. Aceștia au examinat craniul în anul 1971 bazându-se pe o analiză a stratigrafiei peșterii și sedimentul în care a fost încorporat craniul.

Săpăturile au continuat în peştera Petralona cu participarea cercetătorilor internaţionali (46 de specialişti din 12 ţări), ceea ce a oferit dovezi suplimentare care au susținut afirmaţiile doctorului Poulianos. Printre aceste descoperiri ulterioare se numără mai multe bucăţi de lemn, o frunză de stejar, păr de animal şi coprolite – toate fosilizate – ceea ce a permis o datare corectă. Extrem de interesantă a fost și descoperirea unor unelte din piatră şi oase specifice etapei evoluţioniste Archanthropus, începând cu straturile inferioare de sedimente ale peşterii (750.000 de ani) şi mergând către cele superioare (550.000 de ani).
Un craniu care datează de 700.000 de ani, care este Homo Sapiens sau parțial Homo Sapiens, contrazice teoria evoluţionistă a „originii africane” a omului modern. Să fie acesta motivul pentru care autoritățile elene au decis în 1983 să interzică accesul și efectuarea de orice fel de teste în peșteră? Nu știm sigur, însă cercetatorul nu s-a lăsat învins de sistem. A dat în judecată statul grec, iar după 15 ani de procese a reușit să obțină câștig de cauză și să redeschidă peștera. Însă autoritățile nu s-au lăsat și, de atunci, folosindu-se de tot felul de tertipuri au încercat să diminueze importanța peșterii și a craniului descoperit aici. La intrarea în aceasta stă scris pe o pancardă faptul că rămășițele de aici sunt de 300.000 de mii de ani.

http://www.cunoastelumea.ro/omul-din-petralona-craniul-vechi-de-700-000-de-ani-care-contrazice-teoria-evolutionista-a-originii-africane-a-omului-modern/







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu